miercuri, 13 iulie 2011

Zbor

Omg omg omg omg am zburat! De data aceasta cu planorul. Normal ca a fost numai si numai de-a dreptul GROZAV. Din nou trebuie sa ii multumesc Laurei (multumeeeeeesc Laura, dau un pahar de oarice diseara) care e o frantuzoaica nemernica, pentru ca nu mi-a spus nici ieri, nici azi unde mergem. Oricum, surpriza a avut efectul scontat.
Pe scurt: am mers la aeroclubul ala al lor, ne-am uitat pe acolo, ne-a luat instructorul cu pricina in primire. Eu am fost prima, m-au legat bine in parasuta, mi-au pregatit planorul (aka au pus niste cuburi din plumb ca eram prea usoara :">), am stat IN FATA ca eu nu ma tem de nimic, am decolat, am zburat pe acolo la peste 260 m, am dat o tura, am vazut muntii, aeroportul (TURNUL), Baia Mare, satul de acolo (Tautii Magheraus), m-a lasat sa tin mana pe maneta, am "virat" si alte chestii super. La sfarsit ne-am intors si am aterizat. Nu mi-a fost frica deloc, decat atunci cand da drumul chestiei care te trage si se indreapta avionul ai impresia ca mergi direct in cap asa ca m-au trecut niste fiori de numa' numa'. Cu atat mai bine. Neaparat sa pun poze:






Merg sa ma pregatesc ca diseara sarbatorim faptul ca ne-am luat licenta. Dupa cum a zis cineva: "voi toate le sarbatoriti".
PS: \m/

vineri, 8 iulie 2011

Gataaaaa

1. Am luat licenta. Am terminat. I rocked that shit! Am... a da! Am luat 10!
2. Felicitari colegilor pentru notele luate, pentru ca au supravietuit -ca eu mai aveam putin si fugeam in lume- si pentru ca le-au aratat alora ce lucrari putem sa scriem. Bafta pe mai departe!
3. Doamne greu mi-a fost sa scriu cartea aia sau ce e si uai greu a fost sa fac subtitrarile alea sa nu se mai strice. Asta a tras dupa sine multe lucruri nasoale din partea mea cum ar fi toane, luatul de persoane total nevinovate si amenintari ca renunt. Asa ca e absolut necesar sa ii multumesc lui Lulu pentru ajutor, pentru ca mi-a refacut coloanele cand ma dadeam cu capul de masa, pentru ca verifica subtitrarea cand imi era frica sa nu se mai fi sters ceva, pentru ca m-a suportat cand deliram, pentru ca a stat noaptea cu mine desi eu il trimiteam la somn + alte cam 1000 detalii de genul acesta si sa ii cer scuze pentru iesirile necontrolate. That wasn't me. Mai sunt si alte persoane, dar el a fost singurul care a stat in camp deschis si ma lasa sa trag in el pana ma calmam. Ca sa zic asa...
4. Anunt poporul ca exista o noua traducatoare pe planeta (EU).
5.Prea obosita ca sa mai pot scrie...
Totusi 6. Yeah!

luni, 27 iunie 2011

Houston, we have a problem

Din nou un apel disperat dupa ajutor. In ultimul timp activitatea mea principala a fost lucrarea de licenta care se dovedeste a fi grozava (pentru ca am facut-o eu). Mi-ar ajunge si numarul de pagini si timpul, m-as descurca cumva cu notele de subsol si bibliografia, o singura problema extraordinar de mare am: TITLUL! Desi pare greu de crezut, lucrarea mea nu are titlu. Nu ca as fi refuzat sa o botez, pur si simplu sunt incapabila sa fac chestia asta. Asadar, va rog, incercati sa imi sugerati niste cuvinte pe care sa pot sa le pun ca titlu.
Lucrarea mea de licenta are ca tema subtitrarile, este scrisa in limba engleza si ca aplicatie am facut o subtitrare la un episod din Seinfeld. Astea au fost detalii ca sa va ajute in a decide. Preferabil ar fi ca titlul sa contina cuvintele "subtitle" si "Seinfeld", dar orice sugestie este binevenita si va fi rasplatita ulterior cand vom merge cu totii in raiul berii. Sau alte raiuri...
De contactat va descurcati voi...
Multzam anticipat!

sâmbătă, 18 iunie 2011

Playlist

Mi-am pus ceva muzica pe noul meu super telefon Galaxy Mini ca sa nu fie asa golut cardul. Mi-am pus (cica) sa fie asa de ascultat si pentru altii sau pentru ceva drumuri cand nu sunt doar eu. Ca ma gandesc si la altii. Din ceva motiv neelucidat, incerc sa o impartatesc si aici. Ordine total aleatorie. Poate va reamintiti de unele mai vechi.
Vama - Pe sarma
Tiamat - Love Is As Good As Soma
Tiamat - I Am In Love With Myself
Tiamat - Too Far Gone
Butterfly Boucher - A Bitter Song
Anathema - A Simple Mistake
Air Supply - All Out Of Love
Anathema - Angels Walk Among Us
Jet - Are You Gonna Be My Girl
Stigma - As putea fi
Everclean - Beautiful Inside
Deep Blue Something - Breakfast At Tiffany's
Kerli - Bulletproof
Coldplay - The Scientist
Radiohead - Creep
Samael - Diamond Drops
Metallica - Die, Die My Darling
Guns N' Roses - Don't Cry
Oasis - Don't Look Back In Anger
Ozzy Osbourne - Dreamer
Anathema - Dreaming Light
Eagles - Hotel California
Metallica - Enter Sandman
Guns N' Roses - Estranged
Anathema - Everything
Faith No More - Easy
Zebre-Fara tine
Coldplay - Fix You
Hinder - Get Stoned
The Kills - Hook and Line
Meredith Brooks - Bitch
Frankie Valli - Can't Take My Eyes off You
Bob Dylan - I'll Be Your Baby Tonight
Jason Mraz - I'm Yours
John Vasco - The Need In Me
Bob Dylan - Knockin' On Heaven's Door
Liquido - Narcotic
Mike Doughty - Looking At The World From The Bottom Of A Well
Gary Jules - Mad World
Massive Attack - Teardrop
Metallica - Master of Puppets
Within Temptation - Memories
Rob Overseer - Meteorology
Guns N' Roses - November Rain
Metallica - One
Staind - Outside
Aerosmith - Pink
Pink Floyd - Wish You Were Here
Paula Seling - Ploaie in luna lui Marte
AFI - Prelude 12/21
Antimatter - Psalms
Queen - Love Of My Life
Ultimu' Nivel - Sabia Lui Zorro
Ozzy Osbourne - See You On The Other Side
Vasco Rossi - Senza Parole
The 69 Eyes - Sleeping With Lions
Staind - So Far Away
Entwine - Someone to Blame
Natasha Bedingfield - Soulmate
Stigma - Fetele singure
Reamonn -Supergirl
The Subways - Rock & Roll Queen
Kelly Family - I Can't Help Myself
Anathema - Thin Air
Zebre - Totuna
Anathema - Universal
Vama Veche - Cu tine
Stigma - Vreau sa-mi promiti
Within Temptation - Utopia
The Beatles - Yesterday

joi, 9 iunie 2011

The fun is over

Din nou o jumatate de saptamana incarcata. Luni si marti am tot organizat, pregatit, facut liste, vorbit la telefon cat un om normal in 2 saptamani, alergat si altele. Nu ca m-as plange, dar asta am facut. Pregatirile le-am facut pentru miercuri cand trebuia ca totul sa fie perfect pentru cursul festiv. Am aranjat sala, facut scenariul pentru ca fiecare detaliu sa fie pus la punct. Si a cam fost. Mie mi-a placut rezultatul.


Miercuri a fost ziua cea mare. Dupa ce nu am dormit deloc, am luat lucrurile in primire de la 8 dimineata. Ne-am echipat, am alergat, am urlat la colegi (in ultimele zile am urlat mai mult decat am vorbit normal cu ei), am dat ordinele profesorului indrumator si la 10 a inceput festivitatea. Bine, 10 si ceva... Toata ideea la cursul asta festiv era ca noi suntem cei mai importanti de acolo, pe noi ne aplauda toata lumea si se mira de cat de destepti si frumosi suntem. Si asa a fost. Oricum de pe scaunele noastre din fata salii faceam misto de discursurile tuturor si raspunsurile celorlalti studenti (aia de la LLR erau niste maaaari pupincuristi) si radeam de Beni care nu isi pregatise discurs, pentru ca i-am spus ca il primesc si fara si acum isi facea griji. I-am spus despre ce ar trebui sa vorbeasca: teme, puncte, vocabular, testulica. Pe toate le-a inclus in discurs. Ne-a premiat, iar apoi am fost declarati absolventi, moment in care tocile si-au luat zborul frumos in sus spre tavan. La cat am asteptat momentul acela...
Astia suntem noi (o parte)
Dupa treaba asta am mers in oras cu familia si Lulu. M-am gandit ca asta e "masa" de dupa si cam atat. Abia dupa ce am ajuns acasa si au disparut toti de pe acolo pentru cateva minute a inceput partea frumoasa. Lulu, Cody si mama au planuit/complotat si mi-au facut cea mai frumoasa surpriza. Cine s-a mai uitat pe blog in ultimele luni a putut vedea un tort cu fete zambitoare si stelute care ziceam ca imi place. Ei, se pare ca cei 3 au mers cu poza aceea (dupa ce au downloadat-o de pe blog) si mi-au facut un tort asemanator. Multumeeeeeeesc! Cum e greu sa planuiesti fara ca eu (cel mai curios om de pe planeta) sa observ, au dus o poza mica si le-a iesit putin diferit. Cu atat mai bine ca e original, unic si irepetabil. Bine, ce fata am avut cand am vazut tortul nu se poate descrie. Sau cum m-am simtit... Tot ce nu inteleg este cum au putut sa faca asta fara sa observ ceva. Nu de alta, dar eu stiu tot!
:X:X:X
Seara ne-am intalnit toti absolventii sa mai povestim si sa mai mancam si bem ceva. Rezervarea era facuta la restaurantul care credeam ca se va potrivi ocaziei, tot ce a mai ramas a fost sa mergem. Si, ca prin minune, am fost 19. Nici la examene nu am mai fost atatia in ultimul timp. Am mai ras, povestit (ne-am dus si tocile), la sfarsit am mers prin parc si ne-am mai prostit. In mare, o zi grozava.

As vrea sa mai adaug ceva ce le-am zis colegilor si ieri dimineata si aseara (in timpul toastului). Pentru "LMisti": nu conteaza a cata generatie am fost, noi am fost cei mai grozavi si culi si ce vreti voi. Sunt mandra ca am fost sefa voastra/capitan de vas/ce alte denumiri mi-ati mai gasit. Scuzati-ma pentru cand am urlat la voi (ca a fost muuuuult) si va multumesc pentru cooperare si ajutor. De aici parca suntem pe cont propriu, mai este putin si nu ne mai intoarcem la cladirile universitatii, dar sunt convinsa ca vom mai vorbi si ne vom mai intalni. Aveti grija de voi ca acum sunteti adulti. Multumesc si felicitari tuturor absolventilor LMA 2011! 

luni, 6 iunie 2011

Graduation is here

Some kind of discourse written by some lady whose name I don't know, but at least I don't say I'm the one who wrote it. This is for all the students who graduate this year. I'll graduate the day after tomorrow.

Ladies and gentlemen of the class of '97:
Wear sunscreen.
If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be 
it. The long-term benefits of sunscreen have been proved by 
scientists, whereas the rest of my advice has no basis more 
reliable than my own meandering experience. I will dispense this 
advice now.
Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, never mind. You 
will not understand the power and beauty of your youth until 
they've faded. But trust me, in 20 years, you'll look back at photos 
of yourself and recall in a way you can't grasp now how much 
possibility lay before you and how fabulous you really looked. You 
are not as fat as you imagine. 
Don't worry about the future. Or worry, but know that worrying is 
as effective as trying to solve an algebra equation by chewing 
bubble gum. The real troubles in your life are apt to be things that 
never crossed your worried mind, the kind that blindside you at 4 
p.m. on some idle Tuesday.
Do one thing every day that scares you.
Sing.
Don't be reckless with other people's hearts. Don't put up with 
people who are reckless with yours. 
Floss.
Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, 
sometimes you're behind. The race is long and, in the end, it's 
only with yourself. 
Remember compliments you receive. Forget the insults. If you 
succeed in doing this, tell me how.
Keep your old love letters. Throw away your old bank statements.
Stretch.
Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your 
life. The most interesting people I know didn't know at 22 what 
they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 
40-year-olds I know still don't.
Get plenty of calcium. Be kind to your knees. You'll miss them 
when they're gone. 
Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, 
maybe you won't. Maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance 
the funky chicken on your 75th wedding anniversary. Whatever 
you do, don't congratulate yourself too much, or berate yourself 
either.
Your choices are half chance. So are everybody else's. 
Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or 
of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll 
ever own. 
Dance, even if you have nowhere to do it but your living room.
Read the directions, even you don't follow them.
Do not read beauty magazines. They will only make you feel ugly. 
Get to know your parents. You never know when they'll be gone 
for good. Be nice to your siblings. They're your best link to your 
past and the people most likely to stick with you in the future. 
Understand that friends come and go, but with a precious few you 
should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and 
lifestyle, because the older you get, the more you need the people 
who knew you when you were young.
Live in New York City once, but leave before it makes you hard.
Live in Northern California once, but leave before it makes you soft. 
Travel.
Accept certain inalienable truths: Prices will rise. Politicians will 
philander. You too, will get old. And when you do, you’ll fantasize 
that when you were young, prices were reasonable, politicians 
were noble, and children respected their elders.
Respect your elders.
Don’t expect anyone else to support you. Maybe you have a trust 
fund. Maybe you’ll have a wealthy spouse. But you never know 
when either one might run out.
Don’t mess too much with your hair or by the time you’re 40 it will 
look 85.
Be careful whose advice you buy, but be patient with those who 
supply it. Advice is a form of nostalgia. Dispensing it is a way of 
fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the 
ugly parts and recycling it for more than it’s worth.
But trust me on the sunscreen.

luni, 30 mai 2011

Politia romana

Putin mai devreme am aflat cum se procedeaza in cadrul examenului de conducere (partea cu orasul) la noi in Romania, mai exact Valcea. Merge elevul, care oricum e el destul de emotionat ca se vede cu autoriatea suprema langa el, autoritate care si-a castigat titlul prin munca grea si scoli nenumarate, iar daca face o greseala, primeste pumni. Da, am scris pumni. Pumni din aia in falca asa sa ii ajunga si sa ii simta, sa stie ca autoritatea e acolo si aplica legea.
Eu nu am carnet de conducere, am zis ca inca nu am nevoie (mersul pe jos face piciorul frumos), dar totusi credeam ca stiu cum functioneaza toata treaba asta cu examenul. Adica elevul merge, conduce, face cum poate si cum stie mai bine cu domnul politist langa el si mai stiam si ca politistul cel instruit are o hartie pe care trece punctajul in functie de care elevul este declarat admis sau respins. Totusi, acum 2 ore in loc sa isi completeze frumos hartiuta si sa procedeze cum stiam eu ca se face, politistul a ales sa ii dea elevului niste pumni in fata. In mai multe reprize, sa nu il uite cumva. Lucrul acesta te face sa te gandesti ca ala a facut o boacana mare de tot si ca nu are sanse sa isi ia carnetul de conducere. Dar stai, a fost declarat admis! Ceilalti care au urmat, in schimb, stateau acolo cu frica, nu au primit pumni ca nu au fost destul de importanti (desi politistul statea cu manuta aproape de capul noului elev pe scaunul din stanga), dar au picat la acest test. Acum stau si ma intreb: examenul de conducere e un examen de rezistenta fizica la forta cu care politistul poate sa loveasca sau conteaza aspecte legate de condus si legislatie rutiera? Cat despre cel care a mancat bataie, dar a trecut, pot sa ma gandesc doar la mita. "Mai eu te bat ca nu ai facut bine, dar te las sa conduci linistit de aici incolo".
Acum ma gandesc la cel care si-a exprimat autoritatea mai ceva ca Thor cand arunca ciocanul. Din cate imi aduc aminte politistii sunt personajele acelea care in fiecare zi incearca din rasputeri sa isi incheie uniforma peste burta plina de carnatii cumparati pe banii primiti mita, acei oameni care in clasa a 5-a dadeau corijentele si se uitau cu fete de tamp la profesori in timpul liceului, specimenele care nu sunt in stare sa lege 3 cuvinte cand li se ia un interviu legat de un accident de pe marginea drumului, fiintele care fac concurenta la coruptibilitate si in a lua mita cu politicienii, cei pe care toti in admiram zi de zi, pentru ca aplica legea (dupa cum au chef) si cei cu care stim cele mai multe bancuri. Da, acum ma simt mult mai in siguranta cand stiu ca acei bravi, educati si experimentati specialisti ma apara, au grija ca legea sa fie respectata intocmai si ca in multe aspecte ale vietii depind de ei.
Tot ce regret acum este ca blogul acesta este citit de aceleasi 5 persoane si ca nu am nici un fel de influenta. Nu de alta, dar tare as vrea sa stie si cei ca el (sau chiar el insusi) parerea asta a mea exprimata intr-un moment de furie. Si nu, nu ai ce sa faci in privinta asta din cate am inteles. Cam ce am putea face? Sa mergem la politie?

vineri, 27 mai 2011

Praga, baby!

Am cam lipsit de aici o buna bucata de vreme, dar eu ma inteleg ca stiu cate am pe cap. Oricum calatoria de saptamana trecuta trebuie trecuta in toate istoriile in care sunt inclusa asa ca, macar putin, voi scrie despre asta.
Planuitul a inceput de prin aprilie, oferta buna, oameni la fel. Excursia in sine...joi, 19 mai, ora 21. Cam dupa ce am pornit si am inceput sa vedem o bucata de lume pe care nu o mai vizitasem niciodata, totul s-a schimbat. Schimbat in sensul ca zilele acelea nici macar nu am stiut ca mai exista alti oameni, calculatoare sau alte metode cu care in mod normal ne-am ocupa timpul. Sa nu exagerez, de familie nu am uitat ca am stresat pe acolo lumea cu magazinele mele din care trebuia sa cumpar cadouri. Obligatoriu! Am si cumparat pana la urma.
Asadar, foarte pe scurt: am pornit de aici joi seara, am facut opriri din 2 in 2 ore ca lumea avea nevoie. Din Satu Mare de cand am oprit si am putut sa cumparam bere am inceput cu asta. Eu mai putin ca mi se parea ca nu e indicat atata timp cat luam medicamente en-gros. Apoi un urmator pas important a fost oprirea din Budapesta din centru la 3 dimineata (4 ora Romaniei). Acolo a avut loc prima sesiune de fotografii, pe malul Dunarii sau pe podul cu lanturi. Locul a fost impresionant si mai ales surprinzator de frumos. Recunosc ca nu ma asteptam. Pana in Praga, cu exceptia opririlor de pe drum, a autostrazii pe care avusese loc un accident, a cafelei de la McDonald's cu care mi-am ars limba, nu e prea mare lucru de scos in evidenta. (Poate o explicatie: mi-am ars limba, pentru ca fara cafea ma topesc incet si mor in mai putin de 24 ore si cand am pus mana pe una la 9 dimineata nu am mai putut fi oprita!)
Am ajuns la hotel, era grozav, mai mult decat grozav, de 2 ori grozav. Am dat o plimbare prin oras pana pe la 6 seara (e vineri deja). Cand am ramas singuri (noi am fost un grup restrans) am cercetat zona incat dupa 2 ore o stiam de parca eram de-ai locului. Am mancat la o pizzerie cu happy hour (convenabil!), am fost la muzeul berii, iar eu in mare parte a drumului cred ca am umblat cu gura cascata. Arhitectura de acolo ma omoara. Eu pentru aia am mers, cladiri, istorie, cultura. Am si primit din plin. Dupa dus, cina si admirat hotelul, ne-am pus la sticluta noastra de absinth pe care o cumparasem, iar apoi am iesit la bere pe terasa. De precizat faptul ca acolo cam toata lumea bea bere muuuuulta, ca e foarte buna si in unele locuri e mai ieftina decat apa.
Sambata am inceput ziua devreme, dupa micul dejun am plecat direct sa vizitam locurile cele mai importante. Am fost la niste catedrale imense cu niste detalii uimitoare, la Castelul din Praga si la Palatul Regal, diferite stradute, poduri, turnuri, ceasuri (nu dau nume ca mi se pare inutil, dar le stiu). Ce mi-a placut cel mai mult: am vazut un tron si coroana, sceptru etc pe bune, am vazut Praga de sus din mai multe parti (printre preferatele mele de dinainte de vizita erau celebrele acoperisuri), am fost la un muzeu medieval cu unele piese originale, m-am jucat cu sabii, mi-am facut un nou prieten (cavaler in armura), m-am strambat la cei din garda nationala ca oricum ei nu se miscau, am trecut peste Vltava din toate partile, pe un pod, cu un vaporas. Am urcat in marele turn cu ceasul din centrul vechi al orasului unde este si ceasornicul Orlov care e uimitor. Din cele 3 din lume, e singurul care si functioneaza. Asta merita cautat pe net sau vazut (eu cu Lulu am stat de vorba cu o tanti care se ocupa cu din alea pe acolo si ne-a explicat cum sta treaba cu ceasul). Am dat iarasi ture prin oras, dar am avut mai putin timp, pentru ca programasem sa mergem toti la mall. In 2 ore cat am stat acolo era sa il omor pe Lulu ca l-am tarat dupa mine sa cumparam cadouri. Si am cumparat! Inca nu le-am dat tuturor, dar am putut dormi impacata. Ne-am luat si chestii de rontait pe drum si ca de obicei bere. Bere cumparam de vreo 5-6 ori pe zi, noi astia din grupul nostru.
Duminica am pornit la un moment dat catre casa, cu opriri multe. Am oprit si am vizitat Bratislava, am vazut cum s-a intors un vapor cu frana de mana (serios!), am urcat la citadela in Budapesta unde am avut la dispozitie 45 minute sa umblam si mancam. Noi am stat 1:45 minute. Ce e o intarziere de o ora...? Apoi in mijlocul noptii am ajuns acasa (3 dimineata e mijlocul noptii?).
De precizat: in Praga cehi nu prea am vazut, insa orice alta natie da. Si in grupuri mari. Am invatat doar 2 cuvinte, pentru ca aia stiau prea bine engleza. Eu stiam una-alta despre oras si de ce e preferatul meu, insa cum a fost acolo mi-a depasit orice asteptare. Stiu sigur ca nu doar eu am fost impresionata, pentru ca bucuria lui Lulu dadea pe-afara de la o vreme. Am aproximativ 1000 poze de acolo, e obositor doar sa te uiti la ele.
Acum cateva zile am revenit la realitate si am intrat direct in ceva fel de facultate cu examene, cursuri, dosare, termene limita, chestii de planuit, dar tot nu voi uita niciodata ce am vazut si trait acolo. Si dupa ce am revenit la realitatea cruda mi-am spart si ochelarii, dar macar au vazut Praga.
Omagiu adus ochelarilor.


PS: s-ar putea sa mai dau cate un edit.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Full week

Stiri noi in "saptamana vesela". Dupa ce m-am mobilizat la ECOmobilitate, a urmat un concert Iris si lansarea cu balonul. Despre ultimele 2 urmeaza acum, dar asa pe rand si cu rabdare.
Vineri seara! Concertul! Cam fara cuvinte... Inca nu am fost la nici un concert Iris nereusit, asa ca nu e loc de indoiala nici in privinta acestuia. Ce-i drept, a fost diferit fata de restul la care am participat. Motivul principal: locatia. In loc de o sala mare de concerte cu o scena lata si un ecran in spate, de data aceasta a fost: putin spatiu numit "scena" intr-un local. Ma bucur ca am vazut si genul acesta de concert cu Iris in fata mea. 
Ce mi-a placut: ca am fost atat de aproape de ei incat nu am ratat nici o secunda din ce faceau ei acolo (si faceau bine), ca au luat cantarea la fel de in serios cum o fac intotdeauna, ca cei care au facut parte din public aveau ce cauta acolo. Locurile au fost limitate, intrarea cu plata, asadar cine a stiut ca vrea Iris si chiar ii place, a cumparat bilet si a mers. Motiv pentru care publicul a cantat intruna, fiecare piesa. Eu sa fiu in locul membrilor formatiei as fi destul de impresionata. Mi-am adus aminte din nou de Cristi Minculescu si tot ce face el. Adica miscarile acelea inconfundabile pe care chiar cred ca nimeni nu poate sa le faca la fel. Despre cum canta nu cred ca am dreptul sa vorbesc. As avea de zis multe si bune. Mai bine pun poze si tac...
Photos copyright © Laura
Si partea a doua... Zbor deasupra...unui parc
Saptamana asta o stire care a misunat prin ziare si alte mijloace media locale a fost stirea cu balonul. Am vazut peste tot. Unii au tot postat poze cu balonul care era pe cer. Fiecare cum a putut. Eu asa sa pozez cand aia se dadeau cu balonul nu m-am gandit. Dar sa pozez cand ma dau eu cu balonul flflfl... altfel sta treaba. Bine, nu am zburat sa fac inconjorul lumii, dar m-a lansat. De doua ori! Oricum a fost grozav.
Pentru asta trebuie sa ii multumeeeeeesc mult Laurei. Daca nu era ea, nu vedeam eu pamantul de sus. Cu ocazia asta am ramas cu inca ceva ganduri... daca m-ar fi intrebat cineva, nu as fi zis niciodata ca eu as fi alegerea ca "invitat" pentru putina pluteala. Si mai ales, am constatat ca Laura ma si asculta cand vorbesc, si pe deasupra tine minte ce spun. Adica, eu i-am spus ei ce imi doresc (sa ma dau cu parapanta si sa sar cu parasuta + orice chestie care implica zburat sau inaltime) si ea m-a luat in considerare cand a aparut ceva asemanator. Am zis eu ceva cand si-a facut contul pe Facebook... Dar asta stim noi. Ca sigur tine minte.
Saaaa revenim. Cand vrei sa falfaiesti cu balonul trebuie sa urci in cosul acela care are gauri pentru picioare, daca se intreaba cineva cum urci. Inauntru e "constructia" care sufla flacari si umfla balonul. Cum eu stiu doar ce am vazut si nu mi-a explicat nimeni mare lucru, nu prea pot nici eu sa fac pe desteapta prea mult. Cert e ca e cald acolo si ca se face galagie. Pentru mine mai e super si sa stau bagata acolo si sa ma uit in jos. Nu ca n-am minte, dar imi place. Anyway...ce-i prea mult strica, asa ca ma opresc. 

Rezumatul saptamanii: am sarbatorit ce a mai ramas din Paste, am participat la ECOmobilitate, am fost la un concert pe care nu o sa il uit si am stat putin deasupra pamantului intr-un balon cu aer cald. Nu, nu am avut timp sa ma plictisesc.

joi, 28 aprilie 2011

ECO Mobilitate

Am facut-o din nou! Azi am participat la ECO Mobilitate. Mie mi-a placut de nu am mai stiut de mine. Niste explicatii ar fi necesare: acesta a fost un proiect initiat de Asociatia Deis si Team for Youth pentru a sensibiliza autoritatile. Ce vrem: piste pentru biciclisti, sansa sa le folosim si ca poate-poate o sa li se deschida ochii si celorlalti si vor vedea ca exista oameni care ar circula si cu bicicleta (soferi si pietoni deopotriva). Era imposibil sa lipsesc chiar eu. Doar e exact ce imi place. Asa ca m-am dus.
Ne-am strans o gramada (adica mie mi s-a parut ca am fost foarte multi) de oameni de toate varstele cu biciclete. Au venit tot felul de jurnalisti de pe la posturi de televiziune care ne-au filmat pe traseu. Trecatorii ne faceau cu mana (naaaaais). Mi-a mai placut ca am fost escortati de politie. Una bucata nene politist in fata pe motocicleta si una bucata masina politie cu neni politisti in ea care ne urma. Traseul a fost urmatorul: Piata Millennium - Parcul Municipal - Universitatea de Nord - Gold Plaza - Gara - Intersectia bulevardelor Traian si Republicii - Intersectia bulevardelor Republicii si Unirii - Casa Tineretului - Intersectia bulevardelor Unirii si Bucuresti - Piata Revolutiei, cum ar veni, o tura de oras.
Apoi ne-am dus majoritatea la "afterparty" la o terasa (Tom&Jerry) unde am baut cate un suc/o bere. Alte detalii si ceva imagini video sunt aici si aici, asa ca nu are rost sa mai tastez eu. M-am gandit ca mai bine pun poze.
Bicicleta mea pregatita de plecare
         Voluntar pregatit si la moda
      Printre cei care au ajuns primii
Toata lumea sa aiba hartiuta!
Il pregateau si pe Cody (fratele meu)
Dap, e pregatit
Eu v-am spus ca au filmat...
Iubirea frateasca... sa apar si eu
Time to go home. After the "afterparty"
PS: daca dati click pe scrisul mai negru va duce la linkurile pe care le-am inserat. They're safe.
Daca dati click pe poza, o vedeti mai mare.








duminică, 24 aprilie 2011

Help!

Am nevoie de ajutor din partea cunoscatorilor de seriale de comedie. Voi folosi la lucrarea de licenta (hopefully) si un episod dintr-un serial (pe langa restul chestiilor) caruia ii voi face subtitrarea. Problema e ca nu prea pot sa aleg un episod bun, asa ca astept sugestii. Ar trebui sa fie un serial de genul "Friends" sau "Seinfeld" care sa contina fraze cu intelesuri ascunse sau multiple, sa fie amuzant, inteligent, orice care nu plictiseste si contine mai mult decat sintagme simple, saluturi etc. "Salut! Ce mai faci?" gasesc in orice film. I need more.
Cunoscatorii, va rog sa imi sugerati ceva care credeti ca mi-ar putea folosi. Lasati comment sau ma contactati pe alte cai. Sper sa se gandeasca cineva macar 5 secunde. Multumesc! Dau o bere.

vineri, 15 aprilie 2011

Treasure Hunting

Sunt atat de obosita...incat vreau sa stau in pat (si stau, binecuvantata fie bateria laptopului si wireless-ul). Motivul: am participat azi la Treasure Hunting, un concurs inspirat de acelea din strainatate in care trebuie sa gasesti o comoara. Au avut si afis:
Concursul a fost organizat de Liga Studentilor "Pintea Viteazul" de la universitate. Regulile au fost destul de simple. A trebuit sa urmam o harta care ne arata locatia la care trebuia sa ajungem. Acolo am primit o ghicitoare si am avut la dispozitie 10 minute pentru a gasi indiciul ascuns. La predarea indiciului ar fi trebuit sa primim urmatoarea harta spre urmatoarea locatie. Asta daca am fi gasit indiciul. Daca nu, trebuia sa suportam consecintele. In functie de locatie, penalizarile erau diferite. Ideea era sa te tina pe loc timp de 20 minute. La final trebuia sa avem toate indiciile, ghicitorile, hartile si plicurile. Loc de joaca am avut orasul Baia Mare si a fost ceva de umblat... Ca sa nu triseze, fiecare echipa a avut in permanenta un cameraman care i-a urmarit. De asemenea, pe traseu participantii au mai fost asteptati de organizatori si echipe de la televiziune.
Eu si coechipiera mea, superba shtudenta Ioana Stetcu, am primit 2 "pedepse", la o pizzerie si la o sala de fitness. La pizzerie ea a facut o pizza si eu un milkshake, iar la sala de fitness am fost nevoite sa ii facem masaj unui tanar cam timid. 
In ansamblu concursul a fost unul reusit, lumea s-a simtit bine. Am ras si noi, am alergat MULT, am fost filmate, am dat interviuri, nu am spart nimic, am strans ceva amintiri.
Un punct nu prea puternic in toata organizarea a fost faptul ca desi ni s-au prezentat regulile se pare ca nu erau destul de clare sau chiar si asa au fost usor de incalcat. Ca sa explic: la ultima locatie (Mall Gold Plaza) la parter la informatii erau plicurile care te trimiteau la etajul I la House of Art si de acolo un alt plic pana sus unde astepta toata lumea. Cand am ajuns la Mall mai erau dintre plicuri in cele 2 locuri, insa echipele erau deja sus. Stiam ca acelea vor fi verificate la sange si ca pe aia se bazeaza intregul regulament. Primul lucru care nu mi-a placut a fost faptul ca organizatorii nu prea s-au obosit sa verifice (dar au fost la cafea) si nici nu au observat ca 2 echipe nu aveau tot ce trebuia. Au aflat abia cand le-am spus ca mai sunt jos indicii. Al doilea lucru...desi au fost anuntati si au vazut ca nu s-au indeplinit toate cerintele, nu au sanctionat echipele si au lasat lucrurile asa pur si simplu. In cazul acesta ma intreb: daca eu luam un taxi mai conta? In fine...
Experienta a fost una placuta si nu o regret. Am mers sa ma simt bine si asa am si facut. Cu siguranta mi-am satisfacut curiozitatea. De participat nu as mai participa ca na, sunt obsedata de respectarea regulilor in general si acum nu mai am incredere.
Asta este una dintre stirea care a aparut deja pe internet, postata de una dintre echipele de stiri prezente (cu video cu tot). BINEINTELES ca mi-au gresit numele. Probabil vor corecta... In principal s-a filmat si imagini de la TV nu pot posta, dar poate voi reusi sa mai adaug ceva poze pentru curiosi.
Ce bine voi dormi la noapte...

joi, 7 aprilie 2011

My new boyfriend

Nu stii niciodata unde te gaseste dragostea. Dar ieri...ieri l-am intalnit pe el. Era prin curte la ora 1 cand eu am iesit de la curs de la Brassens. Se lasa mangaiat de Gerda, dar stiam ca nu e nimic intre ei, pentru ca ea il are deja pe Kenny.
Dupa ce Gerda a plecat, el a venit la mine la banca. L-am botezat si am mancat impreuna biscuiti si napolitane. Ne-am atasat foarte repede unul de celalalt. La un moment dat a spus ca si-ar da si viata pentru mine. Parea putin pe interes, pentru ca se tot uita la pachetul de biscuiti, dar na, asa sunt toti... Dupa ce s-a saturat a plecat mai incolo, langa alta banca, dar eu stiu ca doar pentru ca ii era frig si a mers sa stea la soare. Azi nu ne-am intalnit ca a plouat putin si nu am stat pe acolo, dar sunt sigura ca ma asteapta. Mai ales daca am mancare.
Asadar, permiteti-mi sa vi-l prezint pe Căsăl! I-am facut si o poza.

luni, 4 aprilie 2011

2in1

Postul acesta va fi 2in1. Adica il voi imparti si voi scrie despre 2 lucruri total diferite. Pentru ca vreau sa scriu despre amandoua, pentru ca e blogul meu si fac ce vreau cu el si in principal pentru ca pot.

Prima problema arzatoare este:
Am vazut azi o poza cu ceva ce vreau. Pana nu am vazut nu stiam ca vreau, dar nu mai conteaza; eu vreau! Vreau

tortul acesta! Bine, nu e neaparat fix asta. Nici nu fix asa. Dar aproximativ.
Adica, poate sa nu aiba ursul panda in varf, decat daca e de ciocolata. Daca nu, ar putea fi o veverita. Nici culorile alea (verde si mov) nu ma impresioneaza la culme. Daca stau sa ma gandesc mai bine nici nu imi pasa de tort. Daca primesc betele alea cu fete zambitoare si cu stelute si stelutele de lipit, pot sa fie si agatate de un colt de paine sau de o felie de cozonac. Tot imi va placea. 
De ce vreau tortul? Pentru ca imi place ca uite ce galben si happy e. Si cu nici o ocazie, nu simt nevoia sa fie o ocazie pentru tortul asta. Imi va placea in orice zi. Ca sa nu fie probleme: poza am luat-o de pe http://www.facebook.com/profile.php?id=100002226285967 .
Acum ca am lamurit asta, sa trecem la chestii putin mai sa zicem...serioase.


A doua problema e ceva ce vreau sa impartasesc cu luuuumea-ntreaga pentru ca mi-a placut. E o poezie, "Shakespeare" de Marin Sorescu.

Shakespeare a creat lumea în şapte zile.

În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut rîurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora, Să le stăpînească, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pînă s-au terminat toate gusturile.

Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziaseră.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compătimire,
Şi le-a spus că nu le rămîne de cît să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroană de paie.
Mai rămăseseră cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pămîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit că după atîta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.

marți, 29 martie 2011

Poveste LMA™

Ca sa fie pe intelesul tuturor, trebuie sa dau niste explicatii. Anul trecut am creat pe facebook un grup doar pentru studentii de la LMA, sa fim noi colegii intr-un loc. Acolo ne impartim poze, injuram profesori sau mai impartasim cate ceva cand avem chef. Ca sa fie mai amuzant am inceput si joculetul acela celebru pe forumuri in care o persoana incepe o poveste si fiecare o continua in 3 cuvinte. Am inceput si eu o astfel de poveste, iar acum, o saptamana si o zi mai tarziu, am cules rezultatul. Ceea ce urmeaza este o poveste debitata de studentii din anul III LMA care au dat raspunsuri inspirate sau influentate de orice se putea intampla in momentul acela. Sper sa placa...cuiva. Noi oricum am mai adaugat o amintire la celelalte.

A fost odata un grup de copii un pic mai incapatanati decat cioara din pod. Uneori ieseau din pestera lor si hoinareau pe unde vedeau cu ochii caci deja erau cam high de la ceaiul verde cumparat de la petshop. De cand s-a scufundat titanicul nu ne-am mai uitat la filme cu Leonardo Dicaprio, dar totusi nu ne displace actorul. Acei copii incapatanati mergeau la facultate uneori, dar Yoda, cine o fi, asta nu conteaza, cel putin deocamdata, era cel mai destept dintre toti, sau cel putin asa credea Motoc. In schimb Teodora, fata desteapta care era prietena cu ninjalaua cea cula si totodata bossy, a inceput sa fie rebela uneori si sa vina mai rar la cursul lui Istrate. Dar nu e nici domnul profesor dintre acei care sa ne faca sa-i citim dictionarul, asa ca nu ne plangem. Ar fi mai bine sa facem branch-uri pe care oricum nu le intelegem. Totusi, va veni si vremea cand vom gasi ceva mult mai captivant care ne va fi de folos in viata de zi cu zi sau de apoi. Totusi, sa revenim, sa nu ne gandim ca vine sfarsitul...inca!


Eu zic ca e bine, avand in vedere faptul ca e prima incercare. Si mai ales ca m-au descris ca fiind ninjalaua cula si bossy. Ei nu stiu asta, dar imi va fi dor sa fiu colega si sefa lor de grupa. Chiar si sa ma bata la cap 10 persoane in 5 minute cu aceleasi 3 intrebari, dar mai mult nu spun ca imi stric reputatia de dura si nu e de dorit asa ceva.
In orice caz, postul acesta este pentru colegii mei. Si pentru ca asta le place: Amu-i cald afara?!

duminică, 20 martie 2011

Play time!

Unii mai stiti ca imi place sa ma si joc cate ceva. Cel mai mult am reusit sa ma joc WoW. Sau World of Warcraft pentru cei carora le plac denumirile mai lungi. Cum nu sunt chiar atat de atasata de jocuri nu ma laud cu asta, insa ca sa scap in viata trebuie sa arat cum se joaca obsedatul de frate-meu. Obsedat de PvP, ca in rest... Avand in vedere faptul ca s-a apucat sa isi filmeze aventurile ma voi opri din scris si va voi lasa sa va uitati. Enjoy!

miercuri, 16 martie 2011

Concert

No, pentru astia pe care va intereseaza, daca va intereseaza, vin cu o noutate noua. Cum chestii din astea de care sa stie toata lumea ce inseamna se intampla mai rar pe la noi prin sat, e bine sa fie anuntate cand au loc.
Asadar, va anunt si eu ca nu peste mult timp va avea loc un concert Iris. Mai precis: vineri, 29 aprilie 2011, in Music Pub, Baia Mare vin oamenii astia grozavi de la Iris sa ne traga o cantare. Pretul unui bilet e 25 RON. Renunti la un film 3D care iti strica ochii si, poc, mergi la Iris. Cum nu e in ditamai sala de concerte, va fi treaba din aia cu poze si autografe si ocazia de a sta de vorba cu membrii formatiei. Mie zic ca mi-a placea. De aia ma si duc ca am bilet deja.
Biletele practic se pun in vanzare de maine. Tot maine vor aparea si afise mai multe pe la facultate sau stiu eu pe unde... Toata treaba ca sa puteti participa e pe baza de rezervare ca numarul de locuri e cam redus asa ca primii veniti, primii serviti. Daca sunteti din astia care va intalniti des cu mine pot foarte bine sa va fac eu rost de bilete (ca-s smechera). O sa incerc sa ma abtin sa fug cu banii si intr-adevar sa va dau bilete in schimb. Daca nu, ii beau pe toti, dar macar stiti ca ati facut un bine. Glumesc!
Mno, doritorii baimareni sa ma contacteze sau sa se uite pe pereti si stalpi ca dade dade va descurcati si reusim sa ne vedem vinerea aia. Noi cu noi si noi cu Iris.
Grijiti de voi!

marți, 15 martie 2011

Sa mai mergi la service...

E chiar foarte amuzant, de aia cred ca trebuie impartasita toata povestea. Acum o saptamana si ceva mi-am dus si eu calculatorul la reparat ca deh, daca are garantie sa profit. S-a stricat placa video (din nou) si am lasat-o pe mana profesionistilor de la PC Activ. S-a completat si cererea aia sau fisa sau ce o fi cum ca e stricata placa si tot. Nu am vorbit despre altceva cu ei decat despre asta. Timp de o saptamana nu am primit nici un telefon, notificare, intrebare de la ei.
Ieri (dupa o saptamana de la intrarea in service) m-au sunat sa imi ridic calculatorul pe care l-au super-reparat. Cu bucurie si de toate merg eu frumusel sa il iau. I-am intrebat ce i-au facut de data asta, au zis ca au reparat placa video. Na, blana. Ma gandesc eu "daca mi l-au reparat ca ultima data cand dupa ce au lucrat la placa video si facea ca un tractor (asa reparat), m-am scos. Ma mai duc dupa 2 luni la ei". Si ajung eu acasa dupa ce umblasem timp de cateva ore prin oras. Ma pun sa montez calculatorul cu fratele meu, il pornesc si prima reactie:  "Iarasi au schimbat astia rezolutia". Ma' si se incarca sistemul de operare si cand termina ma trezesc ca e altul decat ce aveam eu. Ba mai mult, nu mai am nimic pe partitia respectiva. Decat un sistem de operare cu folderul cu jocuri (solitaire, minesweeper, clasicele) si un programel destinat sa verifice placa video. Ma mai uit eu pe acolo si vad ca am un cd in dvd-rw. Il scot si...surpriza! Un cd cu Windows. Din ala naspa, nimic interesant. In vreo 10 secunde imi pica fata si dupa ce ma trezesc le telefonez ilustrilor.
Ii intreb de ce mi-au formatat partitia respectiva si nu se prind decat dupa ce le spun ca si-au uitat si cd-ul la mine. Mi-au dat 3 raspunsuri in 50 secunde din care nimic concret. Sa nu uitam ca mi-au umblat si sters datele personale fara acordul meu. Toate cate erau acolo. Nu mi-au zis ca as fi avut o problema la hard sau os si nu m-au intrebat daca nu am chef sa pierd tot ce am strans eu asa ca o furnicuta harnica.
Acum situatia e in felul urmator: am un Windows de 2 bani (inainte aveam cu licenta), nimic din ce am adunat eu in ultimii 2 ani nu mai exista pe partitia respectiva si nici sansa de a recupera ca s-au ocupat ei de reinstalarea aia. Am fost din nou si la ei azi sa ii confrunt. Raspunsul cel mai dragut: sa fiu multumita ca s-au obosit sa stea o ora sa imi instaleze porcaria aia si sa scoata driverele de pe net. Bine, apoi le-am zis ca nu mi-au instalat alea si ca le-am pus singura, dar asta e partea a 2-a.
Nu ai cum sa nu iubesti servirea asta din Romania. Sau sa fie doar bravii angajati de la PC Activ a caror activitate principala e vorbitul pe Mess?
Asa ca o amintire suplimentara. Sa stiti ca daca nu le fluturati banii in fata cand vreti sa cumparati ceva nici nu isi scot ochii din monitoarele alea ale lor. Ultima data i-am intrebat cam ce coolere au si la ce preturi ca mi-as fi cumparat si eu pentru laptop. Raspunsul: "O sa iti arat cand o sa vii sa cumperi". Toata treaba e ca aveam banii la mine sa cumpar. Oricum am facut stanga-mprejur sa fac achizitia asta de altundeva.

duminică, 6 martie 2011

Naspa

Am nevoie de o pauza. Sa stau doar eu singurica intr-o pestera in care sa nu fie nici un om. Sa mi se faca dor de toti si sa mai am rabdare din nou.
Momentan am impresia ca o dau in bara de fiecare data cand clipesc si ca nu am ce cauta in preajma oamenilor.
Asa se intampla cand incerci sa faci prea multe si sa faci doar bine intr-o lume in care fiecare e pentru el si nu ii pasa de cel din dreapta. Pana cand reusesc si eu sa fiu la fel de egoista... welcome to my world.

duminică, 6 februarie 2011

6.02

Se pare ca faptul ca imi "aman" ziua de nastere pana dupa sesiune nu ii face pe ceilalti sa uite ca exist. Nu imi amintesc sa fi dat sfoara-n tara urland ca am mai rezistat un an, dar totusi... Nu ma mir de oameni ca si mama, insa m-au surprins oameni cu care nu am mai vorbit de foarte mult timp sau pe care nu ii cunosc prea bine.
Faptul ca am fost impresionata de asta m-a facut si sa scriu aici si sa multumesc frumos, cum se cade in astfel de situatii. Asadar, multumesc (nu stiu exact in ce ordine): Lulu, Cody, mami, Stef, Stefan, Iulia Craciun, Alina si Adi Hotea, Alex (Failure), Ovi, Cristi, Mariana Verdes, Ioana (Flanela), Ioana Stetcu, Paula Tar, Alin Vlaicu, Ionut Epure, Silvia, matusa Geta, bunica!!!, Cypy (Kakashi), Ioana Brodaci, Teo, Raluca, Virgil, Vasile Paraschiv, Gabi si Victor Catana, Mariana Delistan, Gerda si Anca, Mihai Stoica, Anda (Gummy), Anca Lungu si oameni al caror nume real nu prea il folosesc, dar care conteaza la fel de mult: Minimal, Sadik, Cracken, Path, Shark, Vegito, Uta, Apoka, Ash, Bigdaddy, Prix, Val, Alexsf, Thedarkone, Fernum.
Sper ca nu am uitat pe cineva, desi e posibil avand in vedere faptul ca a fost o zi destul de plina. Daca nu va convine ordinea imi cer scuze, dar va multumesc tuturor in aceeasi masura.
Multumesc mult pentru ca mi-ati innebunit telefonul, mi-ati umplut peretele de Facebook, ati mai adaugat niste pagini pe forumul Sicko sau ati venit la mine. Ne vedem dupa sesiune la baut!

sâmbătă, 5 februarie 2011

Conflicte

Ma intreb cum ar rezolva fiecare dintre noi un conflict. Adica sa zicem ca esti intr-o pozitie care te plaseaza cat de cat deasupra altora. Treaba ta e sa moderezi conflictele, sa nu lasi sa fie depasite toate limitele bunului simt. Care sunt limitele si cum e mai bine de facut? Sa ii tii din scurt pe cei implicati si sa folosesti pumnul de fier? Sa ii lasi sa se desfasoare sperand ca intr-un final se vor calma singuri?
Daca esti cat de cat dur se vor intoarce impotriva ta intr-o clipita, iar energia negativa care era intre ei se va napusti toata asupra ta. Daca ii ignori si ii lasi de capul lor vor intelege ca ti-e frica, nu vei mai avea nici un fel de autoritate asupra lor si iti vor rade in fata. Probabil cel mai bine e sa nu ajungi in pozitia de deasupra de la bun inceput.
Am observat ca unul dintre cei mai importanti factori in astfel de situatii e varsta. Replicile, atitudinea, modul de a gandi difera atat de mult de la o generatie la alta incat poti ramane uimit in cateva secunde.
Daca tot ajungi in pozitia de a fi mediator, parerea mea e ca cel mai bine e sa respecti regulile fara nici o exceptie. Poate nu va iesi adevarul la iveala sau nu vei fi privit cu cei mai buni ochi, dar vei sti ca ai luat decizia corecta si cu siguranta intotdeauna va fi cineva care va observa asta. Pana la urma nu conteaza cine "castiga" sau daca cineva iese invingator, important e sa se termine...cu bine.
Care e alegerea ta pentru a face bine?

luni, 31 ianuarie 2011

Frigul!

Vai de capul meu ce frigalau eeee! La 8 jumate am plecat de acasa si m-am intors la 11. Nu stiu cum am venit inapoi, dar stiu ca daca scoti un deget de la adapost, ingheata instantaneu. E o chestie magica, cred. Puteam sa tin maxim 30 secunde mana pe telefon pana sa schimb in cealalta mana. Toata problema e ca mai trebuia si sa fac pe dispecera. Mi-au inghetat mainile si daca exista vreun dubiu in privinta asta, precizez ca acum scriu cu puterea mintii.
Am tot auzit de expresia aia conform careia crapa pietrele. Eu nu le-am vazut sa crape pe viu asa in fata mea, dar daca e posibil, atunci azi crapa!
Ideea e ca acum informez pe oricine ar vrea sa iasa din casa, sa nu iasa. Daca exista vreun urs polar care citeste asta si e gelos, asta e.
Bineinteles ca nu voi putea invata pentru maine ca mai dureaza pana se incalzeste neuronul, dar na. Ce sa faci, la toti ne e greu, tinerii sa se-nteleaga.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Recapitulare

Cum am scris postul anterior parca m-a apucat dorul de postat. Sau mi-a revenit dragul. Oricum, ceva s-a intamplat clar. Ma simt nevoita si datoare sa fac un rezumat cu ce am facut intre timp. Ca prea brusca ar fi revenirea daca nu.
Pai a fost vacanta de iarna cand nu stiu exact ce ar fi trebuit sa fac, dar eu: am impodobit bradul cu Cody, m-am uitat pe geam (nu a nins cat as fi vrut), m-am jucat (nu prea mult), m-am uitat la filme (seriale ca ocupa mai mult timp, dar nu tot odata, asa pe bucati, cum ar fi: Life Unexpected, 18 to Life, The Good Wife). Astea au fost noi, pentru ca Grey's Anatomy si House M.D. si-au luat vacanta. Nu tare sunt faine, decat The Good Wife, pe ala mi l-as recomanda. Apoi... au fost sarbatorile care trec repede, stresul meu ca de obicei in privinta licentei (ma tine treaza deja, dar tot nu iau nici o masura).
Cum a inceput scoala am inceput cu examenele din presesiune care s-ar presupune ca sunt usoare. De fapt ele sunt niste examene care nu au mai avut loc in tabelul din sesiune. Tot atunci am inceput iarasi iesirile la cafea si barfele despre exact aceleasi persoane ca si pana acum. Bine ca mai putem...
Cea mai tare replica pe care am invatat-o luna asta a fost "coffee potting". Asta am invatat-o la seminarul de didactica unde cica asa predam gramatica, folosind un exemplu din asta care nu inseamna nimic. Sau inseamna nimic. Cam asa ceva. Oricum, cica aia mici nu o sa intrebe ce inseamna. Asa ca... I am coffee potting these days. Ghiciti ce am vrut sa zic.
Iui! Mi-am propus sa citesc vreo nu stiu cate, multe carti! Unele le-am citit, unele nu.
Mi-am pus calendar nou pe perete, pentru anul asta. E cu pisici si catei. Mai faini erau caii de anul trecut, dar buni sunt si astia. De umblat cu placa am mai zis, deci sa nu ma repet.
Am dat deja examene cam cat sa imi ajunga, notele pana acum sunt ok, dar parca nu mai am chef. De ziua mea voi petrece invatand, Lulu numara zilele pana pe 14 si telefonul da semne ca vrea sa se strice. Dar mi-am cumparat casti albe. Iarasi!
Un lucru foarte important, pentru ca joi a fost ziua fratelui meu: La multi ani, Cody! Sa faci ce ai facut pana acum, plus altele bune si de folos.
Destul a fost ca tot mai am de lucrat la un dosar si tare ciudat arata momentan.

SceneFZ

Se pare ca nu am avut timp sa mai scriu pe aici in ultimul timp si poate credeti ca am murit. Adevarul e ca m-am apucat de downloadat. Sau asa ceva... Ideea e ca as face putina reclama si stiu exact site-ul potrivit: SceneFZ. Acesta este un site de torrente privat, pe care in mod normal inscrierea se face contracost. Acum stafful ofera aceasta ocazie gratuit. Citez: " Din dorinta de mari comunitatea SceneFZ a hotarat ca in perioada 28.01 - 06.02 sa deschida portile pentru noi useri. 
In acelasi timp tot pentru a veni in ajutorul userilor SceneFZ a creat 3 noi categorii:
1. TVEps-Ro (RoSubbed)
2. XviD-Ro (RoSubbed)
3. BR-Ro (BluRay-RoSubbed)"
Daca doriti sa faceti parte din aceasta comunitate, tot ce trebuie sa faceti e sa dati click pe linkul de mai sus si sa va inscrieti. Grabiti-va pana mai e timp si respectati regulile.

Cat despre altele de-ale noastre... cu alta ocazie ca acum trebuie sa invat. Ce ti-e si cu sesiunea asta...