Putin mai devreme am aflat cum se procedeaza in cadrul examenului de conducere (partea cu orasul) la noi in Romania, mai exact Valcea. Merge elevul, care oricum e el destul de emotionat ca se vede cu autoriatea suprema langa el, autoritate care si-a castigat titlul prin munca grea si scoli nenumarate, iar daca face o greseala, primeste pumni. Da, am scris pumni. Pumni din aia in falca asa sa ii ajunga si sa ii simta, sa stie ca autoritatea e acolo si aplica legea.
Eu nu am carnet de conducere, am zis ca inca nu am nevoie (mersul pe jos face piciorul frumos), dar totusi credeam ca stiu cum functioneaza toata treaba asta cu examenul. Adica elevul merge, conduce, face cum poate si cum stie mai bine cu domnul politist langa el si mai stiam si ca politistul cel instruit are o hartie pe care trece punctajul in functie de care elevul este declarat admis sau respins. Totusi, acum 2 ore in loc sa isi completeze frumos hartiuta si sa procedeze cum stiam eu ca se face, politistul a ales sa ii dea elevului niste pumni in fata. In mai multe reprize, sa nu il uite cumva. Lucrul acesta te face sa te gandesti ca ala a facut o boacana mare de tot si ca nu are sanse sa isi ia carnetul de conducere. Dar stai, a fost declarat admis! Ceilalti care au urmat, in schimb, stateau acolo cu frica, nu au primit pumni ca nu au fost destul de importanti (desi politistul statea cu manuta aproape de capul noului elev pe scaunul din stanga), dar au picat la acest test. Acum stau si ma intreb: examenul de conducere e un examen de rezistenta fizica la forta cu care politistul poate sa loveasca sau conteaza aspecte legate de condus si legislatie rutiera? Cat despre cel care a mancat bataie, dar a trecut, pot sa ma gandesc doar la mita. "Mai eu te bat ca nu ai facut bine, dar te las sa conduci linistit de aici incolo".
Acum ma gandesc la cel care si-a exprimat autoritatea mai ceva ca Thor cand arunca ciocanul. Din cate imi aduc aminte politistii sunt personajele acelea care in fiecare zi incearca din rasputeri sa isi incheie uniforma peste burta plina de carnatii cumparati pe banii primiti mita, acei oameni care in clasa a 5-a dadeau corijentele si se uitau cu fete de tamp la profesori in timpul liceului, specimenele care nu sunt in stare sa lege 3 cuvinte cand li se ia un interviu legat de un accident de pe marginea drumului, fiintele care fac concurenta la coruptibilitate si in a lua mita cu politicienii, cei pe care toti in admiram zi de zi, pentru ca aplica legea (dupa cum au chef) si cei cu care stim cele mai multe bancuri. Da, acum ma simt mult mai in siguranta cand stiu ca acei bravi, educati si experimentati specialisti ma apara, au grija ca legea sa fie respectata intocmai si ca in multe aspecte ale vietii depind de ei.
Tot ce regret acum este ca blogul acesta este citit de aceleasi 5 persoane si ca nu am nici un fel de influenta. Nu de alta, dar tare as vrea sa stie si cei ca el (sau chiar el insusi) parerea asta a mea exprimata intr-un moment de furie. Si nu, nu ai ce sa faci in privinta asta din cate am inteles. Cam ce am putea face? Sa mergem la politie?
luni, 30 mai 2011
vineri, 27 mai 2011
Praga, baby!
Am cam lipsit de aici o buna bucata de vreme, dar eu ma inteleg ca stiu cate am pe cap. Oricum calatoria de saptamana trecuta trebuie trecuta in toate istoriile in care sunt inclusa asa ca, macar putin, voi scrie despre asta.
Planuitul a inceput de prin aprilie, oferta buna, oameni la fel. Excursia in sine...joi, 19 mai, ora 21. Cam dupa ce am pornit si am inceput sa vedem o bucata de lume pe care nu o mai vizitasem niciodata, totul s-a schimbat. Schimbat in sensul ca zilele acelea nici macar nu am stiut ca mai exista alti oameni, calculatoare sau alte metode cu care in mod normal ne-am ocupa timpul. Sa nu exagerez, de familie nu am uitat ca am stresat pe acolo lumea cu magazinele mele din care trebuia sa cumpar cadouri. Obligatoriu! Am si cumparat pana la urma.
Asadar, foarte pe scurt: am pornit de aici joi seara, am facut opriri din 2 in 2 ore ca lumea avea nevoie. Din Satu Mare de cand am oprit si am putut sa cumparam bere am inceput cu asta. Eu mai putin ca mi se parea ca nu e indicat atata timp cat luam medicamente en-gros. Apoi un urmator pas important a fost oprirea din Budapesta din centru la 3 dimineata (4 ora Romaniei). Acolo a avut loc prima sesiune de fotografii, pe malul Dunarii sau pe podul cu lanturi. Locul a fost impresionant si mai ales surprinzator de frumos. Recunosc ca nu ma asteptam. Pana in Praga, cu exceptia opririlor de pe drum, a autostrazii pe care avusese loc un accident, a cafelei de la McDonald's cu care mi-am ars limba, nu e prea mare lucru de scos in evidenta. (Poate o explicatie: mi-am ars limba, pentru ca fara cafea ma topesc incet si mor in mai putin de 24 ore si cand am pus mana pe una la 9 dimineata nu am mai putut fi oprita!)
Am ajuns la hotel, era grozav, mai mult decat grozav, de 2 ori grozav. Am dat o plimbare prin oras pana pe la 6 seara (e vineri deja). Cand am ramas singuri (noi am fost un grup restrans) am cercetat zona incat dupa 2 ore o stiam de parca eram de-ai locului. Am mancat la o pizzerie cu happy hour (convenabil!), am fost la muzeul berii, iar eu in mare parte a drumului cred ca am umblat cu gura cascata. Arhitectura de acolo ma omoara. Eu pentru aia am mers, cladiri, istorie, cultura. Am si primit din plin. Dupa dus, cina si admirat hotelul, ne-am pus la sticluta noastra de absinth pe care o cumparasem, iar apoi am iesit la bere pe terasa. De precizat faptul ca acolo cam toata lumea bea bere muuuuulta, ca e foarte buna si in unele locuri e mai ieftina decat apa.
Sambata am inceput ziua devreme, dupa micul dejun am plecat direct sa vizitam locurile cele mai importante. Am fost la niste catedrale imense cu niste detalii uimitoare, la Castelul din Praga si la Palatul Regal, diferite stradute, poduri, turnuri, ceasuri (nu dau nume ca mi se pare inutil, dar le stiu). Ce mi-a placut cel mai mult: am vazut un tron si coroana, sceptru etc pe bune, am vazut Praga de sus din mai multe parti (printre preferatele mele de dinainte de vizita erau celebrele acoperisuri), am fost la un muzeu medieval cu unele piese originale, m-am jucat cu sabii, mi-am facut un nou prieten (cavaler in armura), m-am strambat la cei din garda nationala ca oricum ei nu se miscau, am trecut peste Vltava din toate partile, pe un pod, cu un vaporas. Am urcat in marele turn cu ceasul din centrul vechi al orasului unde este si ceasornicul Orlov care e uimitor. Din cele 3 din lume, e singurul care si functioneaza. Asta merita cautat pe net sau vazut (eu cu Lulu am stat de vorba cu o tanti care se ocupa cu din alea pe acolo si ne-a explicat cum sta treaba cu ceasul). Am dat iarasi ture prin oras, dar am avut mai putin timp, pentru ca programasem sa mergem toti la mall. In 2 ore cat am stat acolo era sa il omor pe Lulu ca l-am tarat dupa mine sa cumparam cadouri. Si am cumparat! Inca nu le-am dat tuturor, dar am putut dormi impacata. Ne-am luat si chestii de rontait pe drum si ca de obicei bere. Bere cumparam de vreo 5-6 ori pe zi, noi astia din grupul nostru.
Duminica am pornit la un moment dat catre casa, cu opriri multe. Am oprit si am vizitat Bratislava, am vazut cum s-a intors un vapor cu frana de mana (serios!), am urcat la citadela in Budapesta unde am avut la dispozitie 45 minute sa umblam si mancam. Noi am stat 1:45 minute. Ce e o intarziere de o ora...? Apoi in mijlocul noptii am ajuns acasa (3 dimineata e mijlocul noptii?).
De precizat: in Praga cehi nu prea am vazut, insa orice alta natie da. Si in grupuri mari. Am invatat doar 2 cuvinte, pentru ca aia stiau prea bine engleza. Eu stiam una-alta despre oras si de ce e preferatul meu, insa cum a fost acolo mi-a depasit orice asteptare. Stiu sigur ca nu doar eu am fost impresionata, pentru ca bucuria lui Lulu dadea pe-afara de la o vreme. Am aproximativ 1000 poze de acolo, e obositor doar sa te uiti la ele.
Acum cateva zile am revenit la realitate si am intrat direct in ceva fel de facultate cu examene, cursuri, dosare, termene limita, chestii de planuit, dar tot nu voi uita niciodata ce am vazut si trait acolo. Si dupa ce am revenit la realitatea cruda mi-am spart si ochelarii, dar macar au vazut Praga.
Omagiu adus ochelarilor.
PS: s-ar putea sa mai dau cate un edit.
Planuitul a inceput de prin aprilie, oferta buna, oameni la fel. Excursia in sine...joi, 19 mai, ora 21. Cam dupa ce am pornit si am inceput sa vedem o bucata de lume pe care nu o mai vizitasem niciodata, totul s-a schimbat. Schimbat in sensul ca zilele acelea nici macar nu am stiut ca mai exista alti oameni, calculatoare sau alte metode cu care in mod normal ne-am ocupa timpul. Sa nu exagerez, de familie nu am uitat ca am stresat pe acolo lumea cu magazinele mele din care trebuia sa cumpar cadouri. Obligatoriu! Am si cumparat pana la urma.
Asadar, foarte pe scurt: am pornit de aici joi seara, am facut opriri din 2 in 2 ore ca lumea avea nevoie. Din Satu Mare de cand am oprit si am putut sa cumparam bere am inceput cu asta. Eu mai putin ca mi se parea ca nu e indicat atata timp cat luam medicamente en-gros. Apoi un urmator pas important a fost oprirea din Budapesta din centru la 3 dimineata (4 ora Romaniei). Acolo a avut loc prima sesiune de fotografii, pe malul Dunarii sau pe podul cu lanturi. Locul a fost impresionant si mai ales surprinzator de frumos. Recunosc ca nu ma asteptam. Pana in Praga, cu exceptia opririlor de pe drum, a autostrazii pe care avusese loc un accident, a cafelei de la McDonald's cu care mi-am ars limba, nu e prea mare lucru de scos in evidenta. (Poate o explicatie: mi-am ars limba, pentru ca fara cafea ma topesc incet si mor in mai putin de 24 ore si cand am pus mana pe una la 9 dimineata nu am mai putut fi oprita!)
Am ajuns la hotel, era grozav, mai mult decat grozav, de 2 ori grozav. Am dat o plimbare prin oras pana pe la 6 seara (e vineri deja). Cand am ramas singuri (noi am fost un grup restrans) am cercetat zona incat dupa 2 ore o stiam de parca eram de-ai locului. Am mancat la o pizzerie cu happy hour (convenabil!), am fost la muzeul berii, iar eu in mare parte a drumului cred ca am umblat cu gura cascata. Arhitectura de acolo ma omoara. Eu pentru aia am mers, cladiri, istorie, cultura. Am si primit din plin. Dupa dus, cina si admirat hotelul, ne-am pus la sticluta noastra de absinth pe care o cumparasem, iar apoi am iesit la bere pe terasa. De precizat faptul ca acolo cam toata lumea bea bere muuuuulta, ca e foarte buna si in unele locuri e mai ieftina decat apa.
Sambata am inceput ziua devreme, dupa micul dejun am plecat direct sa vizitam locurile cele mai importante. Am fost la niste catedrale imense cu niste detalii uimitoare, la Castelul din Praga si la Palatul Regal, diferite stradute, poduri, turnuri, ceasuri (nu dau nume ca mi se pare inutil, dar le stiu). Ce mi-a placut cel mai mult: am vazut un tron si coroana, sceptru etc pe bune, am vazut Praga de sus din mai multe parti (printre preferatele mele de dinainte de vizita erau celebrele acoperisuri), am fost la un muzeu medieval cu unele piese originale, m-am jucat cu sabii, mi-am facut un nou prieten (cavaler in armura), m-am strambat la cei din garda nationala ca oricum ei nu se miscau, am trecut peste Vltava din toate partile, pe un pod, cu un vaporas. Am urcat in marele turn cu ceasul din centrul vechi al orasului unde este si ceasornicul Orlov care e uimitor. Din cele 3 din lume, e singurul care si functioneaza. Asta merita cautat pe net sau vazut (eu cu Lulu am stat de vorba cu o tanti care se ocupa cu din alea pe acolo si ne-a explicat cum sta treaba cu ceasul). Am dat iarasi ture prin oras, dar am avut mai putin timp, pentru ca programasem sa mergem toti la mall. In 2 ore cat am stat acolo era sa il omor pe Lulu ca l-am tarat dupa mine sa cumparam cadouri. Si am cumparat! Inca nu le-am dat tuturor, dar am putut dormi impacata. Ne-am luat si chestii de rontait pe drum si ca de obicei bere. Bere cumparam de vreo 5-6 ori pe zi, noi astia din grupul nostru.
Duminica am pornit la un moment dat catre casa, cu opriri multe. Am oprit si am vizitat Bratislava, am vazut cum s-a intors un vapor cu frana de mana (serios!), am urcat la citadela in Budapesta unde am avut la dispozitie 45 minute sa umblam si mancam. Noi am stat 1:45 minute. Ce e o intarziere de o ora...? Apoi in mijlocul noptii am ajuns acasa (3 dimineata e mijlocul noptii?).
De precizat: in Praga cehi nu prea am vazut, insa orice alta natie da. Si in grupuri mari. Am invatat doar 2 cuvinte, pentru ca aia stiau prea bine engleza. Eu stiam una-alta despre oras si de ce e preferatul meu, insa cum a fost acolo mi-a depasit orice asteptare. Stiu sigur ca nu doar eu am fost impresionata, pentru ca bucuria lui Lulu dadea pe-afara de la o vreme. Am aproximativ 1000 poze de acolo, e obositor doar sa te uiti la ele.
Acum cateva zile am revenit la realitate si am intrat direct in ceva fel de facultate cu examene, cursuri, dosare, termene limita, chestii de planuit, dar tot nu voi uita niciodata ce am vazut si trait acolo. Si dupa ce am revenit la realitatea cruda mi-am spart si ochelarii, dar macar au vazut Praga.
Omagiu adus ochelarilor.PS: s-ar putea sa mai dau cate un edit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)