În sfârșit a nins destul. Și am fost! Acolo să mă simt bine că sunt printre primii care merg sezonul ăsta.
Începutul zilei nu a dat semne că voi face un drum până la Cavnic, dar așa brusc s-a rezolvat. Cum ar veni zăpada nu e tocmai super să te dai, nu merge nici teleschiul, dar numai să merg acolo și să urc și să cobor a fost grozav. Cui îi mai pasă de detaliile alea care până săptămâna viitoare vor fi toate puse la punct?
A fost frumos că am putut să ne dăm de pământ așa pe prima zăpadă folosibilă (da, zăpada poate fi folosibilă, nu doar aruncată cu lopata mai încolo ca să scoți mașina sau să aibă pietonii loc și să nu alunece când calcă pe ea).
Am și uitat cum e să fie iarnă, fapt pentru care odată ajunși acolo ne-a luat prin surprindere un frigalău de țopăiam de colo-colo așteptând să ne echipăm. Era așa mare frig încât ăstora le era greu să vorbească și erau toți roșii. Eu eram ok că doar ochii îmi erau afară, fapt pentru care îi mulțumesc lui Lulu, cagula are efect!
Am și obosit cam cum am fi făcut dacă am fi tras un tir plin cu frigidere în el după noi, era să mâncăm din tapițeria din mașină la întoarcere și pe deasupra vom și dormi bine. Și să nu îți placă să mergi cu placa...
Concluzia e că merită să stai înlemnit să te holbezi la webu ăla că știi când să mergi. Apoi și când mergi... Acum am venit așa că mă pun să mă uit la serialul pe care l-am descoperit ieri și îmi place și ăsta. Multe îmi mai plac. Aș mai zice eu ce, dar trebuie așa cu moderație.
Ratză, ai legătura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu