Din nou o jumatate de saptamana incarcata. Luni si marti am tot organizat, pregatit, facut liste, vorbit la telefon cat un om normal in 2 saptamani, alergat si altele. Nu ca m-as plange, dar asta am facut. Pregatirile le-am facut pentru miercuri cand trebuia ca totul sa fie perfect pentru cursul festiv. Am aranjat sala, facut scenariul pentru ca fiecare detaliu sa fie pus la punct. Si a cam fost. Mie mi-a placut rezultatul.
Miercuri a fost ziua cea mare. Dupa ce nu am dormit deloc, am luat lucrurile in primire de la 8 dimineata. Ne-am echipat, am alergat, am urlat la colegi (in ultimele zile am urlat mai mult decat am vorbit normal cu ei), am dat ordinele profesorului indrumator si la 10 a inceput festivitatea. Bine, 10 si ceva... Toata ideea la cursul asta festiv era ca noi suntem cei mai importanti de acolo, pe noi ne aplauda toata lumea si se mira de cat de destepti si frumosi suntem. Si asa a fost. Oricum de pe scaunele noastre din fata salii faceam misto de discursurile tuturor si raspunsurile celorlalti studenti (aia de la LLR erau niste maaaari pupincuristi) si radeam de Beni care nu isi pregatise discurs, pentru ca i-am spus ca il primesc si fara si acum isi facea griji. I-am spus despre ce ar trebui sa vorbeasca: teme, puncte, vocabular, testulica. Pe toate le-a inclus in discurs. Ne-a premiat, iar apoi am fost declarati absolventi, moment in care tocile si-au luat zborul frumos in sus spre tavan. La cat am asteptat momentul acela...
Astia suntem noi (o parte)
Dupa treaba asta am mers in oras cu familia si Lulu. M-am gandit ca asta e "masa" de dupa si cam atat. Abia dupa ce am ajuns acasa si au disparut toti de pe acolo pentru cateva minute a inceput partea frumoasa. Lulu, Cody si mama au planuit/complotat si mi-au facut cea mai frumoasa surpriza. Cine s-a mai uitat pe blog in ultimele luni a putut vedea un tort cu fete zambitoare si stelute care ziceam ca imi place. Ei, se pare ca cei 3 au mers cu poza aceea (dupa ce au downloadat-o de pe blog) si mi-au facut un tort asemanator. Multumeeeeeeesc! Cum e greu sa planuiesti fara ca eu (cel mai curios om de pe planeta) sa observ, au dus o poza mica si le-a iesit putin diferit. Cu atat mai bine ca e original, unic si irepetabil. Bine, ce fata am avut cand am vazut tortul nu se poate descrie. Sau cum m-am simtit... Tot ce nu inteleg este cum au putut sa faca asta fara sa observ ceva. Nu de alta, dar eu stiu tot!
:X:X:X
Seara ne-am intalnit toti absolventii sa mai povestim si sa mai mancam si bem ceva. Rezervarea era facuta la restaurantul care credeam ca se va potrivi ocaziei, tot ce a mai ramas a fost sa mergem. Si, ca prin minune, am fost 19. Nici la examene nu am mai fost atatia in ultimul timp. Am mai ras, povestit (ne-am dus si tocile), la sfarsit am mers prin parc si ne-am mai prostit. In mare, o zi grozava.
As vrea sa mai adaug ceva ce le-am zis colegilor si ieri dimineata si aseara (in timpul toastului). Pentru "LMisti": nu conteaza a cata generatie am fost, noi am fost cei mai grozavi si culi si ce vreti voi. Sunt mandra ca am fost sefa voastra/capitan de vas/ce alte denumiri mi-ati mai gasit. Scuzati-ma pentru cand am urlat la voi (ca a fost muuuuult) si va multumesc pentru cooperare si ajutor. De aici parca suntem pe cont propriu, mai este putin si nu ne mai intoarcem la cladirile universitatii, dar sunt convinsa ca vom mai vorbi si ne vom mai intalni. Aveti grija de voi ca acum sunteti adulti. Multumesc si felicitari tuturor absolventilor LMA 2011!
